In acest weekend am participat la un training de formare. Si evident vine mult asteptata pauza de pranz.S-a comandat pizza. De obicei pe la ora aia nu ma mai uit la firma de la care au comandat. Incep sa mananc pizza si dau sa scot maslinele. Nu imi plac maslinele intregi pe pizza. Vreau sa musc in felia aia, vreau sa trag sa vad branza cum se lungeste, sa vad aburii si nu sa ma chinui sa scot samburele din maslina sau sa imi intrerupa aceasta experienta.

Dau sa scot prima maslina si ma opresc. Ma uit la restul cu un zambet larg si spun tare cu maslina in mana: ASA DA. Masline intregi…dar fara samburi. Gustul si senzatiile raman si continua neintrerupte pentru ca nu mai este acel baraj, pentru ca cineva poate a trecut prin aceeasi frustrare, pentru ca poate pizzeria asta s-a gandit sa discute cu clientii. Sau poate pentru ca au simtit ei ceva mai profund legat de acel sambure. De ce sa intrerupi placerea, de ce sa nu fie un deliciu de la prima felie si pana la ultima coaja.

Seful firmei Rolex la o expozitie internationala de ceasuri a fost intrebat de catre un jurnalist ce ceasuri noi va vinde Rolex anul acesta. Iar el ii explica: Eu nu vand ceasuri! Eu vand senzatii!. Poate ca si aceasta pizzerie a inteles acest lucru. Sau poate doar au nimerit-o din noroc chior sau pentru ca nu au mai avut la supermarket masline cu samburi. Voi ce credeti?

O zi nebuna in continuare si o pizza pe masura, fara samburi…

About bleau

A co-organizat in Timisoara 2 evenimente cu si despre retele sociale, Tweetmeet si SocialSpark, si un eveniment dedicat antrepenorilor din vestul tarii, Startupdays. A creat si administreaza o serie de pagini Facebook prin care interactioneaza si comunica cu peste 300.000 de fani. Pe blogul sau, alexbleau.ro, scrie despre aspecte tehnice si legale ale retelelor sociale si serviciilor bazate pe locatie. Lucreaza de peste 5 ani ca trainer, sustinand training-uri in domeniul IT, Soft Skills, retele sociale si mecanici de joc pentru jocuri sociale sau aplicate in companii.