Ce weekend, ce lume, ce atmosfera. Am participat si eu la Geekmeet24 si am lucrat alaturi de Valentin si Mihai la proiectul Gaseste.ma – un site unde cauti obiecte sau produse sau intrebi comunitatea unde le poti gasi.

Pe langa faptul ca am venit cu ideea, pe parcursul celor doua zile am structurat putin ce avem de lucru, stateam cu ochiul pe ceas, cautam informatii sau date de care aveam nevoie pentru a implementa ideea. In plus, am schitat o serie de wireframes pentru a ne face o idee cam cum va arata. Am mai ajutat putin la realizarea logo-ului si am discutat in echipa feature-uri posibile si cum ar putea evolua proiectul.

Ce a mers bine la proiect:

- Partea de colaborare intre cei doi developeri – au cazut rapid de acord asupra modului in care vor lucra si s-au ajutat si sfatuit constant pana in ultima ora de duminica.

-  Am avut pana duminica seara feature-urile pe care ni le-am propus finalizate.

Ce putea merge mai bine la proiect:

- Partea de design (Am facut un design, nu ne-a placut si am facut altul)

- Nu am reusit sa introducem niste date pentru a verifica mai mult proiectul

- Nu am reusit sa implementam posibilitatea de a intreba comunitatea daca nu gasesti obiectul.

Mi-a placut energia oamenilor prezenti. Toti erau dornici sa implementeze, sa aducem la viata proiecte care ar ajuta comunitatea. Ce mi-a mai placut este interactiunea si colaborarea intre membrii echipelor: mai veneau in vizita, mai mergeam noi, ne mai intalneam la mijloc.

Am avut parte de Kfc, redbull, sucuri, portocale si alte bunataturi. Radu a adus pe Maria si Alex ca intariri pe agile development.

Cu ce am ramas de la geekmeet24:

- Daca vrei sa motivezi developeri (in special Mihai si Valentin), cumpara cola

- Gandeste-te mai mult la features, la ce castiga userul

- Multe momente faine si interactive cu ceilalti participanti

- O multime de lectii, idei si multa motivatie

Multumesc Geekmeet24, Mile si Andrei. O zi nebuna in continuare,

Sambata Diana Stoleru a venit la Timisoara si s-a gandit impreuna cu Violeta sa imi faca o surpriza. Pentru cine nu stie, Violeta gateste de minune in propriul restaurant cochet din Bucuresti. Si gateste sanatos si delicios. Si are un talent pe Twitter sa explice cu lux de amanunt fiecare meniu din zi, lasand urmaritorii ei sa saliveze.

Surpriza a fost sa primesc de la Bucuresti pachet prin Diana de la Violeta: o reteta de masline cu usturoi si chifle, cate 2 felii din 3 feluri de tort si muffins (atat de bune muffins).

Cum pachetul l-am primit la Geekmeet24, am zis sa ne energizam si sa savuram cu totii bunatatile aduse de la cateva sute de kilometri departare. A fost pentru mine cea mai tare “livrare la domiciliu”. Multumesc Violeta. Cu proxima ocazie incare sunt la Bucuresti, vin sa mananc la tine. Spor in continuare si succes,

Multumesc la Alina pentru poze.

Suntem in a doua zi de Geekmeet24.  Cafea, cola, cod, design, muzica, atmosfera faina. Aveti mai jos poze de la prima zi. Mai o zi si trebuie sa prezentam produsul final. O zi  nebuna sa aveti,

Mai multe poze gasiti si aici.

In ultimii ani am apucat sa citesc si sa vad foarte multe regulamente. Si cu cele din Romania am o problema. Toate regulamentele romanesti pe care le-am citit au un talent la a-ti scrie aproape tot ce nu ai voie sa faci.

Dar nu asta e problema. Nu. Problema este ca nu e mentionat la fiecare punct si ce se intampla sau ce sanctiune primesti daca nu respecti acel punct. Si atunci ma intreb de ce se mira toata lumea ca regulamentul nu se respecta, ca oamenii o iau personal cand incep si se dau amenzi din cap si dupa simt, cand nu se respecta regulile.

Peste tot formulari de genul: “Nu aveti voie sa faceti….” sau “Este interzis sa….”. Nici unde nu vad scris “Daca incalci punctul 5, primesti amenda…”. Astept sa vad regulamente complete

Dimineata ma grabesc sa ajung la lucru. Nu ma grabesc pentru ca am intarziat, am dormit prea mult, sau am o intalnire. Dar totusi ma grabesc. Vreau sa ajung la lucru.

Pun de cafea, mai verific un mail. Incepe sa vina lumea. Cristi, Andrei, Ildi, Cristina. Patru motive pentru care ma grabesc. Acesti patru muschetari transforma ziua de lucru intr-o aventura creativa. Fiecare in lumea lui. Fiecare special in felul lui. De cand incepe ziua, incepem sa radem, sa dezbatem, sa bem cafea, sa tastam din pozitii ciudate (Cristi), sa vorbim urat cu calculatorul cand nu asculta (Andrei), sa mai dam uneori si laptop-ului sa bea cafea (Ildi) sau sa ne aducem yeti-ul la job (Cristina).

Cei patru muschetari lucreaza, lucreaza cu spor, lucreaza (si beau cafea) neincetat. Cei patru in schimb sunt un munte de creativitate si de idei inedite atunci cand lucreaza impreuna. Nu exista zi sa nu apara inca o idee pe care trebuie sa o facem, inca un proiect pe lista.

E ca si cand se stiu de-o viata. Ce training de teambuilding. Ce iesiri sau chefuri. Ei au asta “by default”. Daca te-ai uita pe geam ai zice ca am inhalat toti gaz ilariant. Impreuna ei sunt un fel de perpetuum team-o-mobile. Iti lipseste doar popcorn-ul si un cola imens, ca show este. Sunt pozitivi, optimisti, au mai multa energie decat prevede legea (si copii de 5 ani adorm inaintea lor) si eu am norocul sa lucrez cu ei.

Abia astept sa merg maine la lucru…

Sambata are loc licitatia pentru Daniel Raduta. In weekend cu ajutorul Timisoarei Daniel ar putea avea toti banii necesari pentru operatie. In ultimele saptamani, 4 oameni cu suflet mare si surse dubioase de energie si cafea – Mile, Nebuloasa, Amalia si Cristina – au pus la cale aceasta Licitatie, au sunat in stanga si in dreapta si au chemat tot felul de oameni, personalitati, vedete care vor scoate la licitatie obiecte personale. Chiar daca nu puteti ajunge sambata seara, aveti posibilitatea de a licita prin telefon la urmatoarele numere:

0721 907155 – Raul

0745 453245 – Cristina

0742 115489 – Cristina (da, aceeasi)

0749 947872 – Nebuloasa

0742 115716 – Ildiko

Daca nu doriti sa licitati sau nu aveti posibilitatea, dar ati putea contribui cu 5 sau 10 euro penrtu Daniel, sunati la unul din numerele de mai jos:
0900 900 115 donatie de 5 Euro
0900 900 110 donatie de 10 Euro

Aici chiar e nevoie de toti, de oricine poate contribui, nu doar pentru strangerea banilor pentru Daniel, ci si pentru transmiterea mesajului ca se poate. Si nu se poate doar pentru unii, sau doar cu anumiti oameni. Ci se poate atunci cand lucram cu totii si cand ne ajutam intre noi. Sambata puteti sa il ajutati pe Daniel sa transmita acest mesaj. O zi nebuna in continuare,

Sambata la ora 19:00 va avea loc o licitatie pentru Daniel Raduta care este bolnav de leucemie. In prezent este cea mai mare campanie online pentru strangere de fonduri. S-au strans pana acum putin peste 100.000 de euro. Daca aveti posibilitatea, participati la licitatie sambata ca sa il ajutam sa stranga restul de bani necesari.

Ma trezesc la 6:30 (joi). Mai motai putin. Fac un dus, ma barbieresc. Verific twitter. Se face 8. Cobor la clatite (se fac intre orele 8-10 la hotelul buzz). Radu venea la 8:30 ca sa mergem la Seedcamp. Abia la 8:10 se apuca tipa sa faca acele clatite. Eu intre timp sorb un ceai cu gandul ca nu voi apuca decat sa miros clatita, nu sa o si mananc. Si am avut dreptate. Cand sa toarne  aluatul pentru prima clatita in tigaie, apare Radu. Partea distractiva e ca eu eram singurul pentru care facea clatite.

Dupa jumatate de ora de invartit cu masina din cauza google maps, gasim in final cladirea. Intram in parcare si vedem ca scrie 7 kuna pe ora (aprox 1 euro). Noi nu aveam kuna la noi dar totusi am intrat in ideea in care rezolvam mai tarziu problema.

Incepe Seedcamp Zagreb. Multa agitatie. Multe echipe. Si din cate am numarat cam tot atatia mentori. Fiecare echipa a avut 5 minute de prezentare. Unii au folosit acele minute eficient, au prezentat cazul, problema pe care o rezolva si au aratat si cate un exemplu. Altii au fost mai vagi sau au avut prezentarea ai prost structurata si in sesiunile de mentorat au fost nevoiti sa reexplice. Doua lectii foarte importante de la prezentari:

1. Foloseste doar un singur prezentator si o singura persoana pe scena.

2. Prezinta din start problema pe care o rezolvi sau use case-ul ca sa inteleaga publicul de unde vii.

Au urmat sesiunile de mentorat. Fiecare echipa a avut pana la sfarsitul zilei un anumit timp alocat cu fiecare grupa de mentori. Printre mentori erau oameni de afaceri sau antreprenori cu experienta si finantatori. Toate echipele au avut de invatat foarte mult din aceste sesiuni. S-au pus intrebari la echipe care le dadea de gandit si care le punea situatia ideii lor in alta perspectiva. Intrebari precum: “Care e strategia de atragere de clienti in urmatoarele 6 luni“, “Cum vei scala ideea“, “Ce motive ar avea un om sa adopte produsul vostru“.

Dupa pauza de pranz (la jumatatea sesiunilor de mentorat), 4 dintre mentori (finantatorii), au tinut ei pitch-uri duse la extrem pentru a puncta si a scoate in evidenta ce nu e ok sa spui sau sa faci la un pitch. Despre asta va povestesc eu si Radu mai multe la cafeaua Incubata (si despre tot evenimentul in general).

Dupa inca o tura de sesiuni de mentorat 1 on 1, ne-am strans din nou toti in sala de prezentare si s-au ales people’s choice teams. Echipele care mi-au placut mie sunt:

AdCaptcher – Bucharest, Romania

Clover Studio – Zagreb, Croatia

Visionect – Ljubljana, Slovenia

Dupa eveniment a inceput distractia ( si in sens bun, si in sens rau). A continuat petrecerea intr-un bar de langa locatia seedcamp. A stat lumea si a mai discutat inca 2-3 ore si apoi am zis sa mergem sa mancam, moment in care a inceput sensul rau al distractiei.

Am plecat impreuna cu Bobby (el a venit ca mentor) si trupa sa mancam cu totii. Dar daca tineti bine minte, masinile noastre erau in parcarea care evident cerea kuna si nu, nu accepta card. Si nici Bobby nu avea kuna la el. Booooon. Bobby face cumva rost de 100 kuna si o ia inainte. M-am intors la bar, am schimbat 20 euro in 140 kuna (cu o bancnota de 100) si ma intorc la Radu. Il vad pe Bobby ca se intoarce de la parcare si ne intoarcem la bar amandoi ca parcarea nu accepta bancnote de 100 kuna. Barul nu avea sa ne schimbe.

Iesim din bar si vedem 2 paznici la parterul cladirii adiacente si intram sa vorbim cu ei. Si ce ne spun ei? Ca ne pot taia chitanta. Bobby si Radu cand aud asta, se intorc la masini dupa card. Eu ma intorc la paznici sa platesc. Imi spun intre timp ca nu mai trebuie cardul ca imi deschid ei de la distanta. Platesc repede si merg si eu la masini.

In tot acest timp, Val Vladescu avea aventura lui. Iese el din bar odata cu noi si tot isi incerca paltonul. Dupa 5 minute incepe si rade ca nu era paltonul lui. Se intoarce in bar si iese tot cu paltonul ala pentru ca cineva chiar a plecat cu al lui. Asa ca a ramas cu un palton mai frumos din ce zice el. Intr-un final am ajuns cu totii la pizzerie.

A fost foarte fain la seedcamp. Am avut multe de invatat, si de la echipe si de la mentori. Am apucat sa vorbesc si cu Filip, Bobby, Val, baietii de la AdCaptcher si alte startup-uri romanesti. Aveti mai jos poze cu hotelul Buzz unde am fost cazat(24 euro, pat foarte confortabil, clatite, cafea si ceai la discretie dimineata) si desigur poze de la eveniment (mai multe poze a facut Dan de la Readster. Cand primesc pozele de la el, pun link si aici). Discutam mai multe despre seedcamp la Cafeaua Incubata. O zi nebuna in continuare,

Am pornit spre Zagreb miercuri la ora 10 impreuna cu Radu Ticiu si Alex si Dan de la Readster. In afara de cativa fulgi, autostrazile au fost curate si uscate (Radu a si testat o data sa vada daca e polei sau nu).

Dupa 6 ore ajungem in Zagreb.Ne-am plimbat o ora prin oras incercand sa cautam hotelurile noastre. Avantajul meu este ca Radu si-a printat harta catre hotelul lui plecand de la hotelul meu. Implicit era obligatoriu sa-l gasim pe al meu prima data.

Daca pana in Zagreb, vremea a fost frumoasa, dupa ce am gasit si al doilea hotel, a inceput sa ninga si sa viscoleasca. Intre timp aflam si ca Bobby Voicu si trupa de la Bucuresti inca nu iesisera din tara. Speram sa fie ok si sa prinda drumuri neacoperite de zapada.

Daca se opreste ninsoarea fac si cateva poze si le pun pe blog. Revin cu informatii si pareri de la Seedcamp Zagreb.

Pe 12 iunie anul trecut l-am ajutat pe Ciprian Trandafirescu sa organizeze prima intalnire de Business Networking in Timisoara. Printre cei care prezentau era si Mihai Dragan. Caut pe Twitter, vad ca seamana cu Mihai de la MB Dragan. Buuun. A fost prezentat proiectul iKonect si firma MB Dragan.

Dupa o sesiune de feedback asupra iKonect a urmat o pauza. Zic hai sa intru in discutie cu el sa vad cum e, ce face, cum si ce gandeste. Si cum se gandeste desteptul de mine sa inceapa conversatia? “Salut, tu esti chiar Mihai Dragan?  MB: Da, eu sunt. ….din poze te credeam mai inalt”. Desi ma asteptam la o reactie negativa sau cel putin rece (insa oarecum justificata), am primit doar un zambet si am inceput sa vorbim.

Am schimbat pareri despre proiecte din online, tehnologii, brand si management. Dintr-una in alta ma intreaba unde lucrez. Ii spun ca nu am un job acum, doar cateva proiecte, dar sunt deschis la propuneri, moment la care el nu mai spune nimic.

Mai discut si cu restul oamenilor si inainte de terminarea pauzei, Mihai zice: “S-ar putea sa am o propunere pentru tine. Putem discuta diseara la cina?” (Era o cina cu vorbitorii si cine dorea dintre participanti). Ii spun ok, sigur. Continuam cu restul prezentarilor, se termina evenimentul, impachetam pe acolo si ii spun lui Mihai ca ne vedem seara la cina.  Tinand cont ca discutasem la eveniment de iKonect si alte proiecte, ma gandeam ca are o propunere pe un proiect.

Trec orele, vine seara, vine cina. Ne strangem toti la o masa pe terasa de la Aquarium. Discutam cat discutam si la un moment dat, Mihai propune sa mergem sa vorbim. Propunerea lui a dus la cateva vizite la Bucuresti, vazut sediul MB, cunoscut toata echipa, planificari, alte planificari, timeline-uri, bugete, strategie, obiective, cautat sediu, amenajat sediu, cautat mobila, cautat oameni talentati, gasit oameni talentati, lucrat cu oameni talentati, lansat redasperanta.ro.

Cu 10 minute inainte, Vlad Nedelcu sau Ciprian Trandafirescu, nu mai tin minte, in sirul de glume vine cu replica: MB vine de la “mai baiete”.  Si sincer in momentul in care Mihai imi spunea de propunerea lui, numai replica asta era in capul meu.

Cam asta ar fi povestea (pe scurt) MB Dragan Timisoara. Asa am ajuns sa cunosc si sa lucrez cu o echipa plina de energie si talent. Asa am avut sansa sa lucrez alaturi de echipa la redasperanta.ro, un proiect prin care in timp sa ajutam cu adevarat oamenii. Ca fapt divers, pe Timisoara erau 13 persoane inscrise in registru, pana cand Cristina cu Ildiko si cu Gabi (cel care a luat interviul video la spital) s-au inscris.

Si acum, inapoi la treaba. O zi nebuna in continuare,